Oricui i s-a intamplat sa-i
curga sange din nas si, tot atat de bine, i s-a intamplat ca hemoragiasa inceteze de la sine sau prin procedee cunoscute de la bunica. In cazul acesta, totul se termina cu bine.
Dar daca
sangerarea este frecventa, abundenta, daca este insotita de dureri sau daca stii ca suferi de o afectiune cronica, automedicatia poate fi si periculoasa, si inutila. Ar fi o greseala grava sa eviti medicul.
Pentru
sangerarile intamplatoare, nerepetate si neabundente, exista cateva reguli simple,
despre care ne informeaza portalul MedPulse.ru, profilat tocmai pe
mijloace de prim ajutor.
Masuri operative
Bolnavul trebuie asezat intr-un fotoliu confortabil, unde sa stea relaxat, fara sa depuna niciun fel de efort, fara stres si fara sa fie vaicarit de catre cei din jur. Va ramane acolo inca o jumatate de ora,
dupa ce sangerarea a incetat.
In timpul sangerarii, este indicata inclinarea spre inainte a capului celui bonav,
pentru ca sangele sa patrunda spre gat si spre gura.
Ar fi o greseala ca bolnavul sa-si sufle nasul – sangerarea il indemna la aceasta.
Efortul depus prin suflarea nasului va accentua debitul sangelui.
Se pot presa usor, cu mana, partile laterale ale nasului. Inainte de aceasta, se ecomanda introducerea (nu adanc!) a unui tampon cu vata in nara respectiva, uscata, sau umectata cu o solutie continand 3% peroxid de hidrogen (apa oxigenata).
Se poate aplica o punga cu gheata peste exteriorul nasului sau pe ceafa, nu mai mult de 20 minute si numai daca bolnavul suporta aceasta usor (de evitat stranutul).
Procedee traditionale
1. Se prepara o solutie din: o jumatate de pahar apa rece, sucul de la 1/4 dintr-o lamaie sau o lingurita de otet natural. Solutia se picura in nara, apasand usor partile laterale ale nasului.
2. Bunicii nostri isi rezolvau problema,
tinand ridicata in sus mana din partea narei sangerande si apasand nara cu cealalta mana. Sangerarea se poate opri in 3-4 minute.
3. Un vechi procedeu popular: se atarna pe spate, intre omoplati, o cheie de fier rece, mare si grea, prinsa de gat. Se pare ca efectul este aproape instantaneu, dar nu se produce in toate cazurile.
4. Alt procedeu stravechi: bolnavul tine ambele maini pe cap, in timp ce o alta persoana ii astupa cu mana nara sangeranda. Si in acest caz, efectul apare dupa 3-5 minute.
5. Coada soricelului. O simpla picatura, stoarsa din frunze sau tulpini de coada soricelului,
opreste instantaneu si sigur sangerarea. Procedeul este bine verificat in timp, dar sansele de a avea la indemana planta proaspata in momentul necesar sunt minime.
Cazuri cand trebuie sa consultam imediat medicul
1. Atunci cand sangele curge abundent (continuu) sau nu s-a oprit dupa 12-20 minute de incercari traditionale.
2. In cazul cand cel care sangereaza sufera de tulburari de coagulare, diabet zaharat, hipertensiune arteriala.
3. In cazul pacientilor care consuma cu regularitate medicamente ca: aspirina, heparina, ipubrofen, sau medicamente in compozitia carora intra una din acestea.
4. Daca sangele a patruns prin gat si, mai ales, daca au aparut
varsaturi cu continut de sange (chemati salvarea).
5. In cazul cand
sangerarea din nas este insotita de lesin sau o stare prevestitoare a lesinului, chemarea echipajului de salvare devine inevitabila.
6. Daca
sangerarile, desi se opresc in urma primului ajutor, revin frecvent, la intervale regulate sau neregulate.
7. Daca sangerarea s-a produs prin accidentare, sau urmare lovirii violente cu un obiect contondent.
Sangerarea din nas este o boala?
Multi isi pun aceasta intrebare, iar raspunsul este partial linistitor. Sangerarea in sine nu este o boala.
Adesea sangeram in mod natural, daca, de exemplu, ne-am expus la o scadere rapida de presiune: la munte in funicular, intr-un avion depresurizat sau chiar intr-un lift care urca la mare inaltime.
Am spus ca raspunsul este partial linistitor, intrucat, fara sa fie ea insasi o boala, sangerarea nasului poate constitui semnalul unor boli grave, care se cer tratate neintarziat.
Asupra acestora, se poate pronunta numai medicul, de la caz la caz si este periculos sa insistam cu meodele traditionale, cele de la bunica si, mai ales, cu indiferenta.
